Adevăratul Luther istoric versus un Luther falsificat
Admin:
Marius Leontiuc
Created:
Apr 16 '2024, 21:22
Newsfeed
-
Luca Paul Leontiuc joined group
Adevăratul Luther istoric versus un Luther falsificatUn curs în care vom analiza toate scrierile semnate sau atribuite lui Luther, vom învăța care sunt perspectivele și viziunile bisericilor denumite lut...Oct 12, 11:570 0 -
Oct 12, 11:570 0
-
Sep 17, 14:500 0
-
May 18, 10:560 0
-
May 11, 0:030 0
-
TOTH IUDITHA EDITH uploaded 1 new photo to Newsfeed Photos album𝐓𝐫𝐚𝐧𝐳𝐢ț𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐀𝐟𝐢𝐫𝐦𝐚ț𝐢𝐚 𝐥𝐮𝐢 𝐋𝐮𝐭𝐡𝐞𝐫 „𝘰𝘮𝘶𝘭 𝘯𝘶 𝘱𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘱𝘳𝘪𝘯 𝘱𝘳𝘰𝘱𝘳𝘪𝘢 𝘱𝘶𝘵𝘦𝘳𝘦 𝘴ă 𝘳𝘦𝘴𝘱𝘦𝘤𝘵𝘦 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪𝘭𝘦 𝘭𝘶𝘪 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶...𝘭𝘶𝘤𝘳𝘶𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪𝘵𝘦 𝘥𝘦 𝘏𝘳𝘪𝘴𝘵𝘰𝘴” 𝐥𝐚 𝐦𝐢𝐧𝐜𝐢𝐮𝐧𝐚 „𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘢 𝘯𝘶 𝘢𝘳𝘦 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪, 𝘐𝘴𝘶𝘴 𝘢 𝘱𝘳𝘦𝘥𝘪𝘤𝘢𝘵 𝘓𝘦𝘨𝘦𝘢” În ultima vreme asist uluită cum foarte vocal, sub titlul misionar al unei biserici americane care se dorește a fi biserică lutherană, proliferează afirmații mincinoase prin care lutheranismul este prezentat într-o altă realitate. Se afirmă următorul lucru: „𝘙𝘦𝘧𝘰𝘳𝘮𝘢𝘵𝘰𝘳𝘶𝘭 𝘔𝘢𝘳𝘵𝘪𝘯 𝘓𝘶𝘵𝘩𝘦𝘳 𝘯𝘦 𝘴𝘱𝘶𝘯𝘦 î𝘯 𝘭𝘶𝘤𝘳𝘢𝘳𝘦𝘢 𝘭𝘶𝘪: ”𝘖 𝘴𝘤𝘶𝘳𝘵ă 𝘪𝘯𝘴𝘵𝘳𝘶𝘤ț𝘪𝘶𝘯𝘦 𝘥𝘦𝘴𝘱𝘳𝘦 𝘤𝘦 𝘴ă 𝘤𝘢𝘶ț𝘪 ș𝘪 𝘴ă 𝘢ș𝘵𝘦𝘱ț𝘪 î𝘯 𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘦” (1521) 𝘧𝘢𝘱𝘵𝘶𝘭 𝘤ă 𝘤𝘦𝘢 𝘮𝘢𝘪 𝘵𝘳𝘪𝘴𝘵ă 𝘢𝘱𝘳𝘰𝘱𝘪𝘦𝘳𝘦 𝘥𝘦 𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘦 ș𝘪 𝘥𝘦 𝘌𝘱𝘪𝘴𝘵𝘰𝘭𝘦 𝘱𝘦 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘢𝘮 𝘱𝘶𝘵𝘦𝘢 𝘴ă 𝘰 𝘢𝘷𝘦𝘮 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘢𝘤𝘦𝘦𝘢 𝘥𝘦 𝘢 𝘭𝘦 𝘤𝘰𝘯𝘴𝘪𝘥𝘦𝘳𝘢 𝘤𝘢 𝘧𝘪𝘪𝘯𝘥 𝘯𝘪ș𝘵𝘦 𝘤ă𝘳ț𝘪 𝘢 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪𝘭𝘰𝘳 𝘴𝘢𝘶 𝘢 𝘭𝘦𝘨𝘪𝘭𝘰𝘳. 𝘈𝘥𝘪𝘤ă 𝘯𝘪ș𝘵𝘦 𝘤ă𝘳ț𝘪 𝘴𝘧𝘪𝘯𝘵𝘦 î𝘯 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘴𝘶𝘯𝘵𝘦𝘮 î𝘯𝘷ăț𝘢ț𝘪 𝘤𝘦𝘦𝘢 𝘤𝘦 𝘵𝘳𝘦𝘣𝘶𝘪𝘦 𝘴ă 𝘧𝘢𝘤𝘦𝘮 𝘤𝘢 𝘴ă 𝘧𝘪𝘮 𝘮â𝘯𝘵𝘶𝘪ț𝘪 ș𝘪 î𝘯 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘋𝘰𝘮𝘯𝘶𝘭 𝘐𝘴𝘶𝘴 𝘊𝘳𝘪𝘴𝘵𝘰𝘴 𝘯𝘦 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘱𝘳𝘦𝘻𝘦𝘯𝘵𝘢𝘵 𝘤𝘢 𝘶𝘯 𝘦𝘹𝘦𝘮𝘱𝘭𝘶 𝘥𝘦 𝘵𝘳ă𝘪𝘳𝘦 𝘢 𝘢𝘤𝘦𝘴𝘵𝘰𝘳 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪, 𝘶𝘯 𝘦𝘹𝘦𝘮𝘱𝘭𝘶 𝘱𝘦 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘯𝘰𝘪 𝘵𝘳𝘦𝘣𝘶𝘪𝘦 𝘴ă î𝘭 𝘶𝘳𝘮ă𝘮 𝘥𝘢𝘤ă 𝘷𝘳𝘦𝘮 𝘴ă 𝘧𝘪𝘮 𝘱𝘭ă𝘤𝘶ț𝘪 𝘭𝘶𝘪 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶 ș𝘪 𝘴ă 𝘢𝘷𝘦𝘮 𝘷𝘪𝘢ț𝘢 𝘷𝘦ș𝘯𝘪𝘤ă. 𝘈𝘤𝘰𝘭𝘰 𝘶𝘯𝘥𝘦 𝘥𝘰𝘮𝘪𝘯ă 𝘢𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵ă 𝘧𝘰𝘳𝘮𝘶𝘭ă 𝘥𝘦 𝘢𝘱𝘳𝘰𝘱𝘪𝘦𝘳𝘦 𝘥𝘦 𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘪 ș𝘪 𝘥𝘦 𝘌𝘱𝘪𝘴𝘵𝘰𝘭𝘦, 𝘰𝘢𝘮𝘦𝘯𝘪𝘪 𝘤𝘰𝘯𝘵𝘪𝘯𝘶ă 𝘴ă 𝘧𝘪𝘦 𝘱𝘳𝘪𝘻𝘰𝘯𝘪𝘦𝘳𝘪 î𝘯 î𝘯𝘵𝘶𝘯𝘦𝘳𝘪𝘤𝘶𝘭 𝘱ă𝘨â𝘯𝘪𝘴𝘮𝘶𝘭𝘶𝘪...” 𝐀𝐜𝐞𝐬𝐭 𝐭𝐞𝐱𝐭 𝐧𝐮 𝐚𝐩𝐚𝐫ț𝐢𝐧𝐞 𝐥𝐮𝐢 𝐌𝐚𝐫𝐭𝐢𝐧 𝐋𝐮𝐭𝐡𝐞𝐫, textul prezentat în întregime folosește expresii comune cu o lucrare a reformatorului, dar nu este acea lucrare. Ce vrea să ne spună pastorul eretic despre care aminteam? Vrea să inoculeze ideea că Luther ar susține că „𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘢 𝘯𝘶 𝘢𝘳𝘦 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪, 𝘤ă î𝘯𝘷ăță𝘵𝘶𝘳𝘢 𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘦𝘪 𝘢𝘳 𝘧𝘪 𝘰 𝘴𝘪𝘮𝘱𝘭ă 𝘤𝘰𝘯𝘷𝘪𝘯𝘨𝘦𝘳𝘦 𝘥𝘦𝘴𝘱𝘳𝘦 î𝘯𝘷𝘪𝘦𝘳𝘦𝘢 𝘭𝘶𝘪 𝘐𝘴𝘶𝘴.” Pastorul eretic extrage unele texte pe care le traduce și le modifică după placul său și mai ales după fidela sa sorginte de învățătură catolică. Nu doresc să atac catolicismul, care astăzi este unul regenrat sau reparat, cu care mă simt și eu soră exceptând cultul morților, idolatrizarea sfinților și cultul marianistic. Sunt investiți bani mulți în activitatea misionarului respectiv care în loc să arate adevărul, predică tot felul de năzbâtii, sunt mirată că nu l-au reperat cei de la „Năzbâtii teologice”, fiind destul de vocal. Am fost mâhnită și de faptul că aparent pastorul meu coordonator superior mie nu a luat atitudine, dar am constatat că în tot acest timp a fost cel care pragmatic i-a ținut piept. Nu pastorii sași care au decis să-l ignore și nici pastorii maghiari sinod-prezbiterieni care nu au avut încă o replică, dar este momentul ca lutheranismul să fie apărat. În caz contrar ne vom afla în acea situație în care o altă doctrină total diferită ne va purta numele. Acel pastor eretic de care vorbesc, nu-i dau numele deoarece nu e etic (nu pe el îl înfrunt ci pe doctrina sa mincinoasă) dorește deci să afirme că Evanghelia nu conține nici o poruncă iar Isus ar fi predicat Legea, și că asemenea inepții ar fi concluziile reformatorului Martin Luther. Câtă minciună ! Pastorul meu însă @Marius Leontiuc . a citat constant sloganul repetat de Luther „𝘉𝘪𝘣𝘭𝘪𝘢 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘕𝘰𝘳𝘮𝘢 𝘕𝘰𝘳𝘮𝘦𝘭𝘰𝘳”. Deci dacă ea este norma normelor, ascultăm de ea. Pastorul meu @Marius Leontiuc a citat repetat un alt slogan-principiu al lui Luther: „𝘕𝘰𝘶𝘭 𝘛𝘦𝘴𝘵𝘢𝘮𝘦𝘯𝘵 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘢𝘶𝘵𝘰𝘳𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦 𝘴𝘤𝘳𝘪𝘴ă 𝘢𝘴𝘶𝘱𝘳𝘢 𝘤𝘳𝘦ș𝘵𝘪𝘯𝘶𝘭𝘶𝘪”, două referințe care ne arată unde poziționează Luther valoarea textului biblic. Și în acest context, ce spune Biblia? Luca 16:16 „Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace numai Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.” Deci de la Ioan Botezătorul, aflu de la Dumnezeu Isus, că numai Evanghelia Împărăției se predică și se vestește”. Cartea Faptelor Apostolilor capitolul 1 versetul 2 ne spune ce a adus Isus: „𝘥𝘦 𝘭𝘢 î𝘯𝘤𝘦𝘱𝘶𝘵 𝘱â𝘯ă î𝘯 𝘻𝘪𝘶𝘢 î𝘯 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘚-𝘢 î𝘯ă𝘭ţ𝘢𝘵 𝘭𝘢 𝘤𝘦𝘳, 𝘥𝘶𝘱ă 𝘤𝘦, 𝘱𝘳𝘪𝘯 𝘋𝘶𝘩𝘶𝘭 𝘚𝘧â𝘯𝘵, 𝘥ă𝘥𝘶𝘴𝘦 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪𝘭𝘦 𝘚𝘢𝘭𝘦 𝘢𝘱𝘰𝘴𝘵𝘰𝘭𝘪𝘭𝘰𝘳 𝘱𝘦 𝘤𝘢𝘳𝘦-𝘪 𝘢𝘭𝘦𝘴𝘦𝘴𝘦.” Ce aflu de la Sfântul Apostol Luca? Că Isus a dat poruncile Sale. Marea trimitere a Domnului de altfel afirmă la Matei cap. 28: 19 𝘋𝘶𝘤𝘦ţ𝘪-𝘷ă ş𝘪 𝘧𝘢𝘤𝘦ţ𝘪 𝘶𝘤𝘦𝘯𝘪𝘤𝘪 𝘥𝘪𝘯 𝘵𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘯𝘦𝘢𝘮𝘶𝘳𝘪𝘭𝘦, 𝘣𝘰𝘵𝘦𝘻â𝘯𝘥𝘶-𝘪 î𝘯 𝘕𝘶𝘮𝘦𝘭𝘦 𝘛𝘢𝘵ă𝘭𝘶𝘪 ş𝘪 𝘢𝘭 𝘍𝘪𝘶𝘭𝘶𝘪 ş𝘪 𝘢𝘭 𝘚𝘧â𝘯𝘵𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘋𝘶𝘩. 20 Ş𝘪 î𝘯𝘷ăţ𝘢ţ𝘪-𝘪 𝘴ă 𝘱ă𝘻𝘦𝘢𝘴𝘤ă 𝘵𝘰𝘵 𝘤𝘦 𝘷-𝘢𝘮 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪𝘵. Ş𝘪 𝘪𝘢𝘵ă 𝘤ă 𝘌𝘶 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘤𝘶 𝘷𝘰𝘪 î𝘯 𝘵𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘻𝘪𝘭𝘦𝘭𝘦, 𝘱â𝘯ă 𝘭𝘢 𝘴𝘧â𝘳ş𝘪𝘵𝘶𝘭 𝘷𝘦𝘢𝘤𝘶𝘭𝘶𝘪. ” Aflăm că Isus ne poruncește să învățăm pe alții ceea ce El a poruncit. Și vine un eretic și ne spune că nu aceasta a vrut să spună Isus, ci El a completat Legea,... Lecturând scrierile lui Martin luther observăm că el are o concluzie în cele două catehisme și anume că ar exista un tărâm comun între Lege și Evanghelie: sâmburii celor 10 porunci. Nu poruncile în sine din decalog ci doar sâmburii lor, deoarece el afirmă „cele 10 porunci sunt Legea” și ne explică în catehisme cum s-au redefinit și rescris aceste porunci sub Evanghelie. Dar există niște fragmente care întăresc puterea poruncitoare a Evangheliei. Ia priviți Articolele Schmalkalden: 𝘗𝘳𝘦𝘧𝘢ț𝘢 𝘈𝘳𝘵𝘪𝘤𝘰𝘭𝘦𝘭𝘰𝘳 𝘚𝘤𝘩𝘮𝘢𝘭𝘬𝘢𝘭𝘥𝘦𝘯: 14 𝘗𝘳𝘪𝘯 𝘶𝘳𝘮𝘢𝘳𝘦, 𝘢𝘮 𝘱𝘳𝘦𝘻𝘦𝘯𝘵𝘢𝘵 𝘤â𝘵𝘦𝘷𝘢 𝘢𝘳𝘵𝘪𝘤𝘰𝘭𝘦; 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘤ă 𝘢𝘷𝘦𝘮 𝘧ă𝘳ă 𝘢𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵𝘢 𝘢𝘵â𝘵𝘦𝘢 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪 𝘢𝘭𝘦 𝘭𝘶𝘪 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶 𝘥𝘦 𝘰𝘣𝘴𝘦𝘳𝘷𝘢𝘵 î𝘯 𝘉𝘪𝘴𝘦𝘳𝘪𝘤ă, 𝘴𝘵𝘢𝘵 ș𝘪 𝘧𝘢𝘮𝘪𝘭𝘪𝘦 𝘤ă 𝘯𝘶 𝘭𝘦 𝘱𝘶𝘵𝘦𝘮 î𝘯𝘥𝘦𝘱𝘭𝘪𝘯𝘪 𝘯𝘪𝘤𝘪𝘰𝘥𝘢𝘵ă. 𝘈𝘵𝘶𝘯𝘤𝘪, 𝘭𝘢 𝘤𝘦 𝘧𝘰𝘭𝘰𝘴𝘦ș𝘵𝘦, 𝘴𝘢𝘶 𝘭𝘢 𝘤𝘦 𝘧𝘰𝘭𝘰𝘴𝘦ș𝘵𝘦 𝘧𝘢𝘱𝘵𝘶𝘭 𝘤ă 𝘮𝘶𝘭𝘵𝘦 𝘥𝘦𝘤𝘳𝘦𝘵𝘦 ș𝘪 𝘭𝘦𝘨𝘪 𝘢𝘴𝘶𝘱𝘳𝘢 𝘢𝘤𝘦𝘴𝘵𝘰𝘳𝘢 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘧ă𝘤𝘶𝘵𝘦 î𝘯 𝘊𝘰𝘯𝘴𝘪𝘭𝘪𝘶, 𝘮𝘢𝘪 𝘢𝘭𝘦𝘴 𝘢𝘵𝘶𝘯𝘤𝘪 𝘤â𝘯𝘥 𝘢𝘤𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘭𝘶𝘤𝘳𝘶𝘳𝘪 𝘱𝘳𝘪𝘯𝘤𝘪𝘱𝘢𝘭𝘦 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪𝘵𝘦 𝘥𝘦 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶 𝘯𝘶 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘯𝘪𝘤𝘪 𝘱𝘳𝘪𝘷𝘪𝘵𝘦, 𝘯𝘪𝘤𝘪 𝘳𝘦𝘴𝘱𝘦𝘤𝘵𝘢𝘵𝘦? 𝘓𝘢 𝘧𝘦𝘭 𝘤𝘢 ș𝘪 𝘤𝘶𝘮 𝘌𝘭 𝘢𝘳 𝘧𝘪 𝘰𝘣𝘭𝘪𝘨𝘢𝘵 𝘴ă 𝘰𝘯𝘰𝘳𝘦𝘻𝘦 𝘫𝘰𝘯𝘨𝘭𝘦𝘳𝘪𝘢 𝘯𝘰𝘢𝘴𝘵𝘳ă 𝘤𝘢 𝘳ă𝘴𝘱𝘭𝘢𝘵ă 𝘢 𝘤ă𝘭𝘤ă𝘳𝘪𝘪 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪𝘭𝘰𝘳 𝘚𝘢𝘭𝘦 𝘴𝘰𝘭𝘦𝘮𝘯𝘦. 𝘋𝘢𝘳 𝘱ă𝘤𝘢𝘵𝘦𝘭𝘦 𝘯𝘰𝘢𝘴𝘵𝘳𝘦 𝘤â𝘯𝘵ă𝘳𝘦𝘴𝘤 𝘢𝘴𝘶𝘱𝘳𝘢 𝘯𝘰𝘢𝘴𝘵𝘳ă ș𝘪 𝘧𝘢𝘤 𝘤𝘢 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶 𝘴ă 𝘯𝘶 𝘯𝘦 𝘧𝘪𝘦 𝘮𝘪𝘭𝘰𝘴𝘵𝘪𝘷; 𝘤ă𝘤𝘪 𝘯𝘶 𝘯𝘦 𝘤ă𝘪𝘮 ș𝘪, î𝘯 𝘱𝘭𝘶𝘴, 𝘥𝘰𝘳𝘪𝘮 𝘴ă 𝘢𝘱ă𝘳ă𝘮 𝘰𝘳𝘪𝘤𝘦 𝘶𝘳â𝘤𝘪𝘶𝘯𝘦. 𝘈𝘳𝘵𝘪𝘤𝘰𝘭𝘶𝘭 𝘐𝘐.2. 14 𝘗𝘳𝘪𝘯 𝘶𝘳𝘮𝘢𝘳𝘦, 𝘢𝘮 𝘱𝘳𝘦𝘻𝘦𝘯𝘵𝘢𝘵 𝘤â𝘵𝘦𝘷𝘢 𝘢𝘳𝘵𝘪𝘤𝘰𝘭𝘦; 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘤ă 𝘢𝘷𝘦𝘮 𝘧ă𝘳ă 𝘢𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵𝘢 𝘢𝘵â𝘵𝘦𝘢 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪 𝘢𝘭𝘦 𝘭𝘶𝘪 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶 𝘥𝘦 𝘰𝘣𝘴𝘦𝘳𝘷𝘢𝘵 î𝘯 𝘉𝘪𝘴𝘦𝘳𝘪𝘤ă, 𝘴𝘵𝘢𝘵 ș𝘪 𝘧𝘢𝘮𝘪𝘭𝘪𝘦 𝘤ă 𝘯𝘶 𝘭𝘦 𝘱𝘶𝘵𝘦𝘮 î𝘯𝘥𝘦𝘱𝘭𝘪𝘯𝘪 𝘯𝘪𝘤𝘪𝘰𝘥𝘢𝘵ă. 𝘈𝘵𝘶𝘯𝘤𝘪, 𝘭𝘢 𝘤𝘦 𝘧𝘰𝘭𝘰𝘴𝘦ș𝘵𝘦, 𝘴𝘢𝘶 𝘭𝘢 𝘤𝘦 𝘧𝘰𝘭𝘰𝘴𝘦ș𝘵𝘦 𝘧𝘢𝘱𝘵𝘶𝘭 𝘤ă 𝘮𝘶𝘭𝘵𝘦 𝘥𝘦𝘤𝘳𝘦𝘵𝘦 ș𝘪 𝘭𝘦𝘨𝘪 𝘢𝘴𝘶𝘱𝘳𝘢 𝘢𝘤𝘦𝘴𝘵𝘰𝘳𝘢 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘧ă𝘤𝘶𝘵𝘦 î𝘯 𝘊𝘰𝘯𝘴𝘪𝘭𝘪𝘶, 𝘮𝘢𝘪 𝘢𝘭𝘦𝘴 𝘢𝘵𝘶𝘯𝘤𝘪 𝘤â𝘯𝘥 𝘢𝘤𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘭𝘶𝘤𝘳𝘶𝘳𝘪 𝘱𝘳𝘪𝘯𝘤𝘪𝘱𝘢𝘭𝘦 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪𝘵𝘦 𝘥𝘦 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶 𝘯𝘶 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘯𝘪𝘤𝘪 𝘱𝘳𝘪𝘷𝘪𝘵𝘦, 𝘯𝘪𝘤𝘪 𝘳𝘦𝘴𝘱𝘦𝘤𝘵𝘢𝘵𝘦? 𝘓𝘢 𝘧𝘦𝘭 𝘤𝘢 ș𝘪 𝘤𝘶𝘮 𝘌𝘭 𝘢𝘳 𝘧𝘪 𝘰𝘣𝘭𝘪𝘨𝘢𝘵 𝘴ă 𝘰𝘯𝘰𝘳𝘦𝘻𝘦 𝘫𝘰𝘯𝘨𝘭𝘦𝘳𝘪𝘢 𝘯𝘰𝘢𝘴𝘵𝘳ă 𝘤𝘢 𝘳ă𝘴𝘱𝘭𝘢𝘵ă 𝘢 𝘤ă𝘭𝘤ă𝘳𝘪𝘪 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪𝘭𝘰𝘳 𝘚𝘢𝘭𝘦 𝘴𝘰𝘭𝘦𝘮𝘯𝘦. 𝘋𝘢𝘳 𝘱ă𝘤𝘢𝘵𝘦𝘭𝘦 𝘯𝘰𝘢𝘴𝘵𝘳𝘦 𝘤â𝘯𝘵ă𝘳𝘦𝘴𝘤 𝘢𝘴𝘶𝘱𝘳𝘢 𝘯𝘰𝘢𝘴𝘵𝘳ă ș𝘪 𝘧𝘢𝘤 𝘤𝘢 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶 𝘴ă 𝘯𝘶 𝘯𝘦 𝘧𝘪𝘦 𝘮𝘪𝘭𝘰𝘴𝘵𝘪𝘷; 𝘤ă𝘤𝘪 𝘯𝘶 𝘯𝘦 𝘤ă𝘪𝘮 ș𝘪, î𝘯 𝘱𝘭𝘶𝘴, 𝘥𝘰𝘳𝘪𝘮 𝘴ă 𝘢𝘱ă𝘳ă𝘮 𝘰𝘳𝘪𝘤𝘦 𝘶𝘳â𝘤𝘪𝘶𝘯𝘦. 𝘈𝘳𝘵𝘪𝘤𝘰𝘭𝘶𝘭 𝘐𝘝 14. 14 Ș𝘪 𝘤â𝘯𝘥 𝘥𝘪𝘴𝘵𝘪𝘯𝘨𝘦𝘮 î𝘯𝘷ăță𝘵𝘶𝘳𝘢 𝘗𝘢𝘱𝘦𝘪, 𝘴𝘢𝘶 𝘰 𝘮ă𝘴𝘶𝘳ă𝘮 ș𝘪 𝘰 ț𝘪𝘯𝘦𝘮 î𝘮𝘱𝘰𝘵𝘳𝘪𝘷𝘢 𝘚𝘧𝘪𝘯𝘵𝘦𝘪 𝘚𝘤𝘳𝘪𝘱𝘵𝘶𝘳𝘪, 𝘴𝘦 𝘤𝘰𝘯𝘴𝘵𝘢𝘵ă [𝘴𝘦 𝘱𝘢𝘳𝘦 𝘤𝘭𝘢𝘳] 𝘤ă î𝘯𝘷ăță𝘵𝘶𝘳𝘢 𝘗𝘢𝘱𝘦𝘪, 𝘢𝘤𝘰𝘭𝘰 𝘶𝘯𝘥𝘦 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘤𝘦𝘢 𝘮𝘢𝘪 𝘣𝘶𝘯ă, 𝘢 𝘧𝘰𝘴𝘵 𝘭𝘶𝘢𝘵ă 𝘥𝘪𝘯 𝘭𝘦𝘨𝘦𝘢 𝘪𝘮𝘱𝘦𝘳𝘪𝘢𝘭ă ș𝘪 𝘤𝘦𝘢 𝘱ă𝘨â𝘯ă ș𝘪 𝘵𝘳𝘢𝘵𝘦𝘢𝘻ă 𝘱𝘳𝘰𝘣𝘭𝘦𝘮𝘦𝘭𝘦 𝘱𝘰𝘭𝘪𝘵𝘪𝘤𝘦 ș𝘪 𝘢 𝘥𝘦𝘤𝘪𝘻𝘪𝘪 𝘴𝘢𝘶 𝘥𝘳𝘦𝘱𝘵𝘶𝘳𝘪, 𝘢ș𝘢 𝘤𝘶𝘮 𝘢𝘳𝘢𝘵ă 𝘋𝘦𝘤𝘳𝘦𝘵𝘢𝘭𝘪𝘪; î𝘯 𝘱𝘭𝘶𝘴, 𝘱𝘳𝘦𝘥ă 𝘤𝘦𝘳𝘦𝘮𝘰𝘯𝘪𝘪 𝘳𝘦𝘧𝘦𝘳𝘪𝘵𝘰𝘢𝘳𝘦 𝘭𝘢 𝘣𝘪𝘴𝘦𝘳𝘪𝘤𝘪, 𝘷𝘦ș𝘮𝘪𝘯𝘵𝘦, 𝘮â𝘯𝘤𝘢𝘳𝘦, 𝘱𝘦𝘳𝘴𝘰𝘢𝘯𝘦 ș𝘪 𝘭𝘶𝘤𝘳𝘶𝘳𝘪 𝘱𝘶𝘦𝘳𝘪𝘭𝘦, 𝘢𝘴𝘦𝘮ă𝘯ă𝘵𝘰𝘢𝘳𝘦, 𝘵𝘦𝘢𝘵𝘳𝘢𝘭𝘦 ș𝘪 𝘤𝘰𝘮𝘪𝘤𝘦 𝘧ă𝘳ă 𝘮ă𝘴𝘶𝘳ă, 𝘥𝘢𝘳 î𝘯 𝘵𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘢𝘤𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘭𝘶𝘤𝘳𝘶𝘳𝘪 𝘯𝘪𝘮𝘪𝘤 𝘥𝘪𝘯 𝘏𝘳𝘪𝘴𝘵𝘰𝘴, 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯ță ș𝘪 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪𝘭𝘦 𝘭𝘶𝘪 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶. Marele Catehism 𝘗𝘶𝘯𝘤𝘵𝘶𝘭 10 𝘗𝘳𝘦𝘧𝘢ț𝘢 𝘔𝘢𝘳𝘦𝘭𝘶𝘪 𝘊𝘢𝘵𝘦𝘩𝘪𝘴𝘮: 10 𝘕𝘪𝘮𝘪𝘤 𝘯𝘶 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘢𝘵â𝘵 𝘥𝘦 𝘷ă𝘥𝘪𝘵 î𝘮𝘱𝘰𝘵𝘳𝘪𝘷𝘢 𝘥𝘪𝘢𝘷𝘰𝘭𝘶𝘭𝘶𝘪, 𝘢 𝘭𝘶𝘮𝘪𝘪, 𝘢 𝘤ă𝘳𝘯𝘪𝘪 ș𝘪 𝘢 𝘵𝘶𝘵𝘶𝘳𝘰𝘳 𝘨â𝘯𝘥𝘶𝘳𝘪𝘭𝘰𝘳 𝘳𝘦𝘭𝘦 𝘥𝘦𝘤â𝘵 𝘤𝘢 𝘤𝘪𝘯𝘦𝘷𝘢 𝘴ă 𝘤𝘦𝘳𝘤𝘦𝘵𝘦𝘻𝘦 𝘊𝘶𝘷â𝘯𝘵𝘶𝘭 𝘭𝘶𝘪 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶, 𝘴ă 𝘷𝘰𝘳𝘣𝘦𝘢𝘴𝘤ă 𝘥𝘦𝘴𝘱𝘳𝘦 𝘦𝘭 ș𝘪 𝘴ă 𝘮𝘦𝘥𝘪𝘵𝘦𝘻𝘦 𝘭𝘢 𝘦𝘭. 𝘗𝘴𝘢𝘭𝘮𝘶𝘭 1 î𝘪 𝘤𝘩𝘦𝘢𝘮ă 𝘱𝘦 𝘤𝘦𝘪 𝘣𝘪𝘯𝘦𝘤𝘶𝘷â𝘯𝘵𝘢ț𝘪 𝘤𝘢𝘳𝘦 „𝘮𝘦𝘥𝘪𝘵𝘦𝘢𝘻ă 𝘭𝘢 𝘭𝘦𝘨𝘦𝘢 𝘭𝘶𝘪 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶 𝘻𝘪 ș𝘪 𝘯𝘰𝘢𝘱𝘵𝘦.” 𝘕𝘶 𝘷𝘦ț𝘪 𝘰𝘧𝘦𝘳𝘪 𝘯𝘪𝘤𝘪𝘰𝘥𝘢𝘵ă 𝘵ă𝘮â𝘪𝘦 𝘴𝘢𝘶 𝘢𝘭𝘵ă 𝘢𝘳𝘰𝘮ă 𝘮𝘢𝘪 𝘱𝘶𝘵𝘦𝘳𝘯𝘪𝘤ă î𝘮𝘱𝘰𝘵𝘳𝘪𝘷𝘢 𝘥𝘪𝘢𝘷𝘰𝘭𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘥𝘦𝘤â𝘵 𝘴ă 𝘷ă î𝘯𝘷ăț𝘢ț𝘪 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪𝘭𝘦 ș𝘪 𝘤𝘶𝘷𝘪𝘯𝘵𝘦𝘭𝘦 𝘭𝘶𝘪 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶 ș𝘪 𝘴ă 𝘷𝘰𝘳𝘣𝘪ț𝘪 𝘥𝘪𝘯 𝘦𝘭𝘦, 𝘴ă 𝘤â𝘯𝘵𝘢ț𝘪 ș𝘪 𝘴ă 𝘮𝘦𝘥𝘪𝘵𝘢ț𝘪 𝘭𝘢 𝘦𝘭𝘦. 𝘈𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵𝘢, î𝘯𝘵𝘳-𝘢𝘥𝘦𝘷ă𝘳, 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘢𝘥𝘦𝘷ă𝘳𝘢𝘵𝘢 𝘢𝘱ă 𝘴𝘧𝘪𝘯ț𝘪𝘵ă, 𝘴𝘦𝘮𝘯𝘶𝘭 𝘤𝘢𝘳𝘦 î𝘭 𝘳𝘰𝘵𝘦ș𝘵𝘦 𝘱𝘦 𝘥𝘪𝘢𝘷𝘰𝘭 ș𝘪 î𝘭 𝘱𝘶𝘯𝘦 𝘭𝘢 𝘧𝘶𝘨ă. 𝘗𝘢𝘳𝘢𝘨𝘳𝘢𝘧 100 𝘔𝘢𝘳𝘦𝘭𝘦 𝘊𝘢𝘵𝘦𝘩𝘪𝘴𝘮 100 𝘓𝘢𝘴ă-𝘮ă 𝘴ă-ț𝘪 𝘴𝘱𝘶𝘯 𝘢𝘴𝘵𝘢. 𝘊𝘩𝘪𝘢𝘳 𝘥𝘢𝘤ă 𝘤𝘶𝘯𝘰𝘢ș𝘵𝘦ț𝘪 𝘱𝘦𝘳𝘧𝘦𝘤𝘵 𝘊𝘶𝘷â𝘯𝘵𝘶𝘭 ș𝘪 𝘢ț𝘪 𝘴𝘵ă𝘱â𝘯𝘪𝘵 𝘥𝘦𝘫𝘢 𝘵𝘰𝘵𝘶𝘭, 𝘵𝘰𝘵𝘶ș𝘪 𝘴𝘶𝘯𝘵𝘦ț𝘪 𝘻𝘪𝘭𝘯𝘪𝘤 𝘴𝘶𝘣 𝘴𝘵ă𝘱â𝘯𝘪𝘳𝘦𝘢 𝘥𝘪𝘢𝘷𝘰𝘭𝘶𝘭𝘶𝘪, 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘯𝘪𝘤𝘪 𝘻𝘪𝘶𝘢, 𝘯𝘪𝘤𝘪 𝘯𝘰𝘢𝘱𝘵𝘦𝘢 𝘯𝘶 îș𝘪 𝘳𝘦𝘭𝘢𝘹𝘦𝘢𝘻ă 𝘦𝘧𝘰𝘳𝘵𝘶𝘭 𝘥𝘦 𝘢 𝘴𝘵𝘳𝘦𝘤𝘶𝘳𝘢 𝘢𝘴𝘶𝘱𝘳𝘢 𝘷𝘰𝘢𝘴𝘵𝘳ă 𝘯𝘦𝘱𝘳𝘦𝘷ă𝘻𝘶𝘵 ș𝘪 𝘥𝘦 𝘢 𝘢𝘱𝘳𝘪𝘯𝘥𝘦 î𝘯 𝘪𝘯𝘪𝘮𝘢 𝘷𝘰𝘢𝘴𝘵𝘳ă 𝘯𝘦𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯ț𝘢 ș𝘪 𝘨â𝘯𝘥𝘶𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘳𝘦𝘭𝘦 î𝘮𝘱𝘰𝘵𝘳𝘪𝘷𝘢 𝘵𝘶𝘵𝘶𝘳𝘰𝘳 𝘢𝘤𝘦𝘴𝘵𝘰𝘳 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪. 𝘗𝘳𝘪𝘯 𝘶𝘳𝘮𝘢𝘳𝘦, 𝘵𝘳𝘦𝘣𝘶𝘪𝘦 𝘴ă 𝘱ă𝘴𝘵𝘳𝘢ț𝘪 𝘤𝘰𝘯𝘵𝘪𝘯𝘶 𝘊𝘶𝘷â𝘯𝘵𝘶𝘭 𝘭𝘶𝘪 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶 î𝘯 𝘪𝘯𝘪𝘮𝘢 𝘷𝘰𝘢𝘴𝘵𝘳ă, 𝘱𝘦 𝘣𝘶𝘻𝘦 ș𝘪 î𝘯 𝘶𝘳𝘦𝘤𝘩𝘪. 𝘊ă𝘤𝘪 𝘢𝘤𝘰𝘭𝘰 𝘶𝘯𝘥𝘦 𝘪𝘯𝘪𝘮𝘢 𝘳ă𝘮â𝘯𝘦 𝘪𝘯𝘢𝘤𝘵𝘪𝘷ă ș𝘪 𝘊𝘶𝘷â𝘯𝘵𝘶𝘭 𝘯𝘶 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘢𝘶𝘻𝘪𝘵, 𝘥𝘪𝘢𝘷𝘰𝘭𝘶𝘭 𝘪𝘯𝘵𝘳ă ș𝘪 îș𝘪 𝘧𝘢𝘤𝘦 𝘥𝘢𝘶𝘯𝘦𝘭𝘦, î𝘯𝘢𝘪𝘯𝘵𝘦 𝘴ă 𝘯𝘦 𝘥ă𝘮 𝘴𝘦𝘢𝘮𝘢. 119 𝘐𝘢𝘵ă 𝘭𝘢 𝘤𝘦 𝘴𝘦𝘳𝘷𝘦ș𝘵𝘦 𝘱𝘦𝘳𝘷𝘦𝘳𝘴𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦𝘢 𝘭𝘰𝘳 𝘥𝘪𝘢𝘣𝘰𝘭𝘪𝘤ă î𝘯 î𝘯𝘤ă𝘭𝘤𝘢𝘳𝘦𝘢 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪𝘪 𝘭𝘶𝘪 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶 î𝘯 𝘱𝘪𝘤𝘪𝘰𝘢𝘳𝘦, 𝘤ă 𝘵𝘳𝘦𝘣𝘶𝘪𝘦 𝘴ă 𝘴𝘦 𝘤𝘩𝘪𝘯𝘶𝘪𝘢𝘴𝘤ă 𝘥𝘦𝘨𝘦𝘢𝘣𝘢 𝘤𝘶 𝘭𝘶𝘤𝘳ă𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘭𝘰𝘳 𝘢𝘶𝘵𝘰-𝘤𝘰𝘯𝘤𝘦𝘱𝘶𝘵𝘦 ș𝘪 î𝘯𝘵𝘳𝘦 𝘵𝘪𝘮𝘱 𝘴ă 𝘢𝘪𝘣ă 𝘥𝘰𝘢𝘳 𝘥𝘪𝘴𝘱𝘳𝘦ț ș𝘪 𝘯𝘦𝘤𝘢𝘻𝘶𝘳𝘪 , 𝘪𝘢𝘵ă 𝘳𝘦𝘤𝘰𝘮𝘱𝘦𝘯𝘴𝘢 𝘭𝘰𝘳. 120 𝘖𝘢𝘳𝘦 𝘪𝘯𝘪𝘮𝘢 𝘯𝘶 𝘢𝘳 𝘵𝘳𝘦𝘣𝘶𝘪 𝘴ă 𝘴𝘢𝘳ă ș𝘪 𝘴ă 𝘴𝘦 𝘵𝘰𝘱𝘦𝘢𝘴𝘤ă 𝘥𝘦 𝘣𝘶𝘤𝘶𝘳𝘪𝘦 𝘢𝘵𝘶𝘯𝘤𝘪 𝘤â𝘯𝘥 𝘰𝘮𝘶𝘭 𝘱𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘮𝘦𝘳𝘨𝘦 𝘭𝘢 𝘮𝘶𝘯𝘤ă ș𝘪 𝘴ă 𝘧𝘢𝘤ă 𝘤𝘦𝘦𝘢 𝘤𝘦 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪𝘵, 𝘴𝘱𝘶𝘯â𝘯𝘥: „𝘐𝘢𝘵ă, 𝘢𝘤𝘦𝘴𝘵 𝘭𝘶𝘤𝘳𝘶 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘮𝘢𝘪 𝘣𝘶𝘯 𝘥𝘦𝘤â𝘵 𝘴𝘧𝘪𝘯ț𝘦𝘯𝘪𝘢 𝘵𝘶𝘵𝘶𝘳𝘰𝘳 𝘤𝘢𝘳𝘵𝘰ș𝘦𝘯𝘪𝘭𝘰𝘳, 𝘤𝘩𝘪𝘢𝘳 𝘥𝘢𝘤ă 𝘴𝘦 𝘰𝘮𝘰𝘢𝘳ă 𝘤𝘶 𝘱𝘰𝘴𝘵 ș𝘪 𝘴𝘦 𝘳𝘰𝘢𝘨ă î𝘯 𝘨𝘦𝘯𝘶𝘯𝘤𝘩𝘪 𝘧ă𝘳ă î𝘯𝘤𝘦𝘵𝘢𝘳𝘦 ”? 𝘗𝘳𝘪𝘯 𝘶𝘳𝘮𝘢𝘳𝘦, 𝘢𝘷𝘦ț𝘪 𝘶𝘯 𝘵𝘦𝘹𝘵 𝘴𝘪𝘨𝘶𝘳 ș𝘪 𝘰 𝘮ă𝘳𝘵𝘶𝘳𝘪𝘦 𝘥𝘪𝘷𝘪𝘯ă 𝘤ă 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶 𝘢 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪𝘵 𝘢𝘤𝘦𝘴𝘵 𝘭𝘶𝘤𝘳𝘶; 𝘳𝘦𝘧𝘦𝘳𝘪𝘵𝘰𝘳 𝘭𝘢 𝘤𝘦𝘭𝘦𝘭𝘢𝘭𝘵𝘦 𝘭𝘶𝘤𝘳𝘶𝘳𝘪, 𝘦𝘭 𝘯𝘶 𝘢 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪𝘵 𝘯𝘪𝘤𝘪𝘶𝘯 𝘤𝘶𝘷â𝘯𝘵. 𝘈𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵𝘢 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘴𝘪𝘵𝘶𝘢ț𝘪𝘢 ș𝘪 𝘰𝘳𝘣𝘪𝘳𝘦𝘢 𝘮𝘪𝘻𝘦𝘳𝘢𝘣𝘪𝘭ă 𝘢 𝘭𝘶𝘮𝘪𝘪 𝘤ă 𝘯𝘪𝘮𝘦𝘯𝘪 𝘯𝘶 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘦 𝘢𝘤𝘦𝘴𝘵 𝘭𝘶𝘤𝘳𝘶; 𝘢𝘵â𝘵 𝘥𝘦 𝘵𝘦𝘮𝘦𝘪𝘯𝘪𝘤 𝘯𝘦-𝘢 𝘷𝘳ă𝘫𝘪𝘵 𝘥𝘪𝘢𝘷𝘰𝘭𝘶𝘭 𝘤𝘶 𝘧𝘢𝘭𝘴𝘢 𝘴𝘧𝘪𝘯ț𝘦𝘯𝘪𝘦 ș𝘪 𝘴𝘵𝘳ă𝘭𝘶𝘤𝘪𝘳𝘦𝘢 𝘱𝘳𝘰𝘱𝘳𝘪𝘪𝘭𝘰𝘳 𝘯𝘰𝘢𝘴𝘵𝘳𝘦 𝘭𝘶𝘤𝘳ă𝘳𝘪. 133 𝘚𝘧â𝘯𝘵𝘶𝘭 𝘗𝘢𝘷𝘦𝘭, 𝘥𝘦 𝘢𝘴𝘦𝘮𝘦𝘯𝘦𝘢, î𝘯𝘢𝘭ță ș𝘪 𝘭𝘢𝘶𝘥ă 𝘢𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵ă 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤ă, 𝘴𝘱𝘶𝘯â𝘯𝘥 î𝘯 𝘌𝘧𝘦𝘴. 6: 2, 3, „𝘈𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵𝘢 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘱𝘳𝘪𝘮𝘢 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤ă 𝘤𝘶 𝘰 𝘱𝘳𝘰𝘮𝘪𝘴𝘪𝘶𝘯𝘦: 𝘤𝘢 𝘴ă 𝘷ă 𝘧𝘪𝘦 𝘣𝘪𝘯𝘦 ș𝘪 𝘴ă 𝘵𝘳ă𝘪ț𝘪 𝘮𝘶𝘭𝘵 𝘱𝘦 𝘱ă𝘮â𝘯𝘵”. 𝘋𝘦ș𝘪 ș𝘪 𝘤𝘦𝘭𝘦𝘭𝘢𝘭𝘵𝘦 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪 𝘢𝘶 𝘰 𝘱𝘳𝘰𝘮𝘪𝘴𝘪𝘶𝘯𝘦 𝘴𝘶𝘣î𝘯ț𝘦𝘭𝘦𝘢𝘴ă, 𝘵𝘰𝘵𝘶ș𝘪, î𝘯 𝘯𝘪𝘤𝘪𝘶𝘯𝘢 𝘯𝘶 𝘴𝘦 𝘴𝘱𝘶𝘯𝘦 𝘢𝘵â𝘵 𝘥𝘦 𝘤𝘭𝘢𝘳 ș𝘪 𝘦𝘹𝘱𝘭𝘪𝘤𝘪𝘵. 𝘗𝘢𝘳𝘵𝘦𝘢 𝘢 𝘐𝘐-𝘢 6 𝘙𝘶𝘨ă𝘤𝘪𝘶𝘯𝘦𝘢, 𝘢ș𝘢𝘥𝘢𝘳, 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪𝘵ă 𝘭𝘢 𝘧𝘦𝘭 𝘥𝘦 𝘴𝘵𝘳𝘪𝘤𝘵 ș𝘪 𝘴𝘰𝘭𝘦𝘮𝘯 𝘤𝘢 𝘵𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘤𝘦𝘭𝘦𝘭𝘢𝘭𝘵𝘦 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪, 𝘤𝘶𝘮 𝘢𝘳 𝘧𝘪 𝘴ă 𝘯𝘶 𝘢𝘪 𝘢𝘭𝘵 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶, 𝘴ă 𝘯𝘶 𝘶𝘤𝘪𝘻𝘪, 𝘴ă 𝘯𝘶 𝘧𝘶𝘳𝘪 𝘦𝘵𝘤. 𝘚ă 𝘯𝘶 𝘴𝘦 𝘤𝘳𝘦𝘢𝘥ă 𝘯𝘪𝘮𝘦𝘯𝘪 𝘤ă 𝘯𝘶 𝘢𝘳𝘦 𝘯𝘪𝘤𝘪𝘰 𝘥𝘪𝘧𝘦𝘳𝘦𝘯ță 𝘥𝘢𝘤ă 𝘮ă 𝘳𝘰𝘨 𝘴𝘢𝘶 𝘯𝘶, 𝘤𝘢 𝘰𝘢𝘮𝘦𝘯𝘪 𝘷𝘶𝘭𝘨𝘢𝘳𝘪 𝘤𝘢𝘳𝘦 îș𝘪 𝘴𝘱𝘶𝘯 î𝘯 𝘢𝘮ă𝘨𝘪𝘳𝘦𝘢 𝘭𝘰𝘳: „𝘋𝘦 𝘤𝘦 𝘴ă 𝘮ă 𝘳𝘰𝘨? 𝘊𝘪𝘯𝘦 ș𝘵𝘪𝘦 𝘥𝘢𝘤ă 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶 ț𝘪𝘯𝘦 𝘴𝘦𝘢𝘮𝘢 𝘥𝘦 𝘳𝘶𝘨ă𝘤𝘪𝘶𝘯𝘦𝘢 𝘮𝘦𝘢 𝘴𝘢𝘶 𝘥𝘢𝘤ă î𝘪 𝘱𝘢𝘴ă 𝘴ă 𝘰 𝘢𝘶𝘥ă? 𝘋𝘢𝘤ă 𝘯𝘶 𝘮ă 𝘳𝘰𝘨, 𝘢𝘭𝘵𝘤𝘪𝘯𝘦𝘷𝘢 𝘰 𝘷𝘢 𝘧𝘢𝘤𝘦. ” 𝘈𝘴𝘵𝘧𝘦𝘭, 𝘦𝘪 𝘴𝘦 𝘰𝘣𝘪ș𝘯𝘶𝘪𝘦𝘴𝘤 𝘴ă 𝘯𝘶 𝘴𝘦 𝘳𝘰𝘢𝘨𝘦 𝘯𝘪𝘤𝘪𝘰𝘥𝘢𝘵ă, 𝘴𝘶𝘴ț𝘪𝘯â𝘯𝘥 𝘤ă, 𝘥𝘦 𝘷𝘳𝘦𝘮𝘦 𝘤𝘦 𝘳𝘦𝘴𝘱𝘪𝘯𝘨𝘦𝘮 𝘳𝘶𝘨ă𝘤𝘪𝘶𝘯𝘪𝘭𝘦 𝘧𝘢𝘭𝘴𝘦 ș𝘪 𝘪𝘱𝘰𝘤𝘳𝘪𝘵𝘦, î𝘯𝘷ăță𝘮 𝘤ă 𝘯𝘶 𝘦𝘹𝘪𝘴𝘵ă 𝘯𝘪𝘤𝘪 𝘰 𝘥𝘢𝘵𝘰𝘳𝘪𝘦 𝘴𝘢𝘶 𝘯𝘦𝘷𝘰𝘪𝘦 𝘥𝘦 𝘳𝘶𝘨ă𝘤𝘪𝘶𝘯𝘦. Toate aceste părți din explicațiile lui Luther ne arată că omul creștin este chemat la a asculta de porunca lui Dumnezeu. Omul care nu l-a acceptat pe Dumnezeu nu primește puterea de ascultare, dar cel care l-a acceptat pe Dumnezeu, care a acceptat Evanghelia este în plinătatea puterii de decizie. Pastorul eretic, care se pretinde de „confesie” lutherană le predică oamenilor că omul în orice circumstanțe este total neputincios iar creștinul nu are porunci, Evanghelia fiind un subiect tabu abstract numai de el și secta sa cunoscut. Luther ne arată că diavolul este cel care calcă în picioare poruncile lui Dumnezeu, adstfel că cei care neagă acest adevăr biblic sunt ucenici ai diavolului. Deși o predică este doar predică și nu catehism, vă invit să lecturăm lucrarea lui Luther Legea și Evanghelia pe care am tradus-o persoanl alături de multe alte lucrări semnate cu acest nume (este menționat în documentul de referință că e o reproducere a pastorului Walch, fiind o reproducere neexistând un autentic, nu discutăm despre certitudinea existenței unei asemenea lucrări, așa cum este soarta multor scrieri lutherane). 𝘗𝘳𝘦𝘥𝘪𝘤𝘢 𝘭𝘶𝘪 𝘋. 𝘋. 𝘔𝘢𝘳𝘵𝘪𝘯 𝘓𝘶𝘵𝘩𝘦𝘳 𝘋𝘦𝘴𝘱𝘳𝘦 𝘥𝘪𝘧𝘦𝘳𝘦𝘯ț𝘢 𝘥𝘪𝘯𝘵𝘳𝘦 𝘓𝘦𝘨𝘦 ș𝘪 𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘦 𝘱𝘦 𝘣𝘢𝘻𝘢 𝘭𝘶𝘪 𝘎𝘢𝘭𝘢𝘵𝘦𝘯𝘪 3:23,24 Ț𝘪𝘯𝘶𝘵ă 𝘭𝘢 1 𝘪𝘢𝘯𝘶𝘢𝘳𝘪𝘦 1532 (𝘳𝘦𝘱𝘳𝘰𝘥𝘶𝘴ă 𝘥𝘶𝘱ă 𝘞𝘢𝘭𝘤𝘩, 𝘦𝘥𝘪ț𝘪𝘢 𝘢 𝘐𝘐-𝘢, 𝘷𝘰𝘭. 𝘐𝘟, 𝘤𝘰𝘭𝘰𝘢𝘯𝘦𝘭𝘦 798-811) 𝘎𝘢𝘭𝘢𝘵𝘦𝘯𝘪 3:23,24 Î𝘯𝘢𝘪𝘯𝘵𝘦 𝘤𝘢 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯ț𝘢 𝘴ă 𝘷𝘪𝘯ă, 𝘦𝘳𝘢𝘮 𝘱ă𝘻𝘪ț𝘪 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦 ș𝘪 î𝘯𝘤𝘩𝘪ș𝘪 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯ț𝘢 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘢𝘷𝘦𝘢 𝘴ă 𝘧𝘪𝘦 𝘥𝘦𝘴𝘤𝘰𝘱𝘦𝘳𝘪𝘵ă. 𝘈𝘴𝘵𝘧𝘦𝘭, 𝘓𝘦𝘨𝘦𝘢 𝘢 𝘧𝘰𝘴𝘵 𝘱𝘦𝘥𝘢𝘨𝘰𝘨𝘶𝘭 𝘯𝘰𝘴𝘵𝘳𝘶 𝘤ă𝘵𝘳𝘦 𝘏𝘳𝘪𝘴𝘵𝘰𝘴, 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘤𝘢 𝘴ă 𝘧𝘪𝘮 𝘥𝘦𝘤𝘭𝘢𝘳𝘢ț𝘪 𝘯𝘦𝘱𝘳𝘪𝘩ă𝘯𝘪ț𝘪 𝘱𝘳𝘪𝘯 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯ță 𝘦𝘵𝘤. 𝘗ă𝘳𝘦𝘳𝘦𝘢 𝘚𝘧â𝘯𝘵𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘗𝘢𝘷𝘦𝘭 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘤ă î𝘯 𝘤𝘳𝘦ș𝘵𝘪𝘯𝘪𝘴𝘮 𝘵𝘳𝘦𝘣𝘶𝘪𝘦 î𝘯𝘷ăț𝘢𝘵ă ș𝘪 î𝘯ț𝘦𝘭𝘦𝘢𝘴ă 𝘰 𝘢𝘯𝘶𝘮𝘪𝘵ă 𝘥𝘪𝘧𝘦𝘳𝘦𝘯ț𝘪𝘦𝘳𝘦 î𝘯𝘵𝘳𝘦 𝘓𝘦𝘨𝘦 ș𝘪 𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘦, î𝘯𝘵𝘳𝘦 𝘧𝘢𝘱𝘵𝘦 ș𝘪 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯ță, 𝘢𝘵â𝘵 𝘥𝘦 𝘱𝘳𝘦𝘥𝘪𝘤𝘢𝘵𝘰𝘳𝘪, 𝘤â𝘵 ș𝘪 𝘥𝘦 𝘢𝘴𝘤𝘶𝘭𝘵ă𝘵𝘰𝘳𝘪. 𝘌𝘭 î𝘪 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘦ș𝘵𝘦 𝘢𝘴𝘵𝘢 𝘤𝘩𝘪𝘢𝘳 ș𝘪 𝘭𝘶𝘪 𝘛𝘪𝘮𝘰𝘵𝘦𝘪, 𝘤â𝘯𝘥 î𝘭 î𝘯𝘥𝘦𝘢𝘮𝘯ă î𝘯 𝘢 𝘥𝘰𝘶𝘢 𝘦𝘱𝘪𝘴𝘵𝘰𝘭ă (2 𝘛𝘪𝘮𝘰𝘵𝘦𝘪 2:15) 𝘴ă î𝘮𝘱𝘢𝘳𝘵ă 𝘤𝘰𝘳𝘦𝘤𝘵 𝘊𝘶𝘷â𝘯𝘵𝘶𝘭 𝘢𝘥𝘦𝘷ă𝘳𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘦𝘵𝘤. 𝘈𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵ă 𝘥𝘪𝘧𝘦𝘳𝘦𝘯ță î𝘯𝘵𝘳𝘦 𝘓𝘦𝘨𝘦 ș𝘪 𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘦 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘤𝘦𝘢 𝘮𝘢𝘪 î𝘯𝘢𝘭𝘵ă 𝘢𝘳𝘵ă î𝘯 𝘤𝘳𝘦ș𝘵𝘪𝘯𝘪𝘴𝘮, 𝘱𝘦 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘵𝘰ț𝘪 𝘤𝘦𝘪 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘴𝘦 𝘮â𝘯𝘥𝘳𝘦𝘴𝘤 𝘴𝘢𝘶 𝘴𝘦 𝘯𝘶𝘮𝘦𝘴𝘤 𝘤𝘳𝘦ș𝘵𝘪𝘯𝘪 𝘵𝘳𝘦𝘣𝘶𝘪𝘦 𝘴ă 𝘰 𝘢𝘱𝘭𝘪𝘤𝘦 ș𝘪 𝘴ă 𝘰 𝘤𝘶𝘯𝘰𝘢𝘴𝘤ă. 𝘗𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘤ă 𝘢𝘤𝘰𝘭𝘰 𝘶𝘯𝘥𝘦 𝘭𝘪𝘱𝘴𝘦ș𝘵𝘦 𝘢𝘤𝘦𝘴𝘵 𝘢𝘴𝘱𝘦𝘤𝘵, 𝘯𝘶 𝘴𝘦 𝘱𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘥𝘪𝘴𝘵𝘪𝘯𝘨𝘦 𝘶𝘯 𝘤𝘳𝘦ș𝘵𝘪𝘯 𝘥𝘦 𝘶𝘯 𝘱ă𝘨â𝘯 𝘴𝘢𝘶 𝘥𝘦 𝘶𝘯 𝘦𝘷𝘳𝘦𝘶; 𝘵𝘰𝘤𝘮𝘢𝘪 î𝘯 𝘢𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵ă 𝘢𝘱𝘭𝘪𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘥𝘪𝘧𝘦𝘳𝘦𝘯ț𝘢 𝘧𝘢𝘤𝘦 𝘵𝘰𝘵𝘶𝘭. 𝘋𝘦 𝘢𝘤𝘦𝘦𝘢 𝘗𝘢𝘷𝘦𝘭 𝘪𝘯𝘴𝘪𝘴𝘵ă 𝘢𝘵â𝘵 𝘥𝘦 𝘮𝘶𝘭𝘵 𝘤𝘢 𝘢𝘤𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘥𝘰𝘶ă î𝘯𝘷ăță𝘵𝘶𝘳𝘪, 𝘢𝘥𝘪𝘤ă 𝘢 𝘓𝘦𝘨𝘪𝘪 ș𝘪 𝘢 𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘦𝘪, 𝘴ă 𝘧𝘪𝘦 𝘣𝘪𝘯𝘦 ș𝘪 𝘤𝘰𝘳𝘦𝘤𝘵 𝘴𝘦𝘱𝘢𝘳𝘢𝘵𝘦 î𝘯 𝘳â𝘯𝘥𝘶𝘭 𝘤𝘳𝘦ș𝘵𝘪𝘯𝘪𝘭𝘰𝘳. 𝘈𝘮𝘣𝘦𝘭𝘦 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘤𝘶 𝘴𝘪𝘨𝘶𝘳𝘢𝘯ță 𝘊𝘶𝘷â𝘯𝘵𝘶𝘭 𝘭𝘶𝘪 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶, 𝘓𝘦𝘨𝘦𝘢 𝘴𝘢𝘶 𝘤𝘦𝘭𝘦 𝘻𝘦𝘤𝘦 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪 ș𝘪 𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘢; 𝘶𝘯𝘢 𝘥𝘢𝘵ă 𝘥𝘢𝘵ă î𝘯 𝘙𝘢𝘪, 𝘤𝘦𝘢𝘭𝘢𝘭𝘵ă 𝘱𝘦 𝘔𝘶𝘯𝘵𝘦𝘭𝘦 𝘚𝘪𝘯𝘢𝘪, 𝘥𝘦 𝘤ă𝘵𝘳𝘦 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶. 𝘋𝘢𝘳 𝘦𝘴𝘦𝘯ț𝘪𝘢𝘭 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘴ă 𝘧𝘢𝘤𝘪 𝘥𝘪𝘧𝘦𝘳𝘦𝘯ț𝘢 𝘤𝘰𝘳𝘦𝘤𝘵ă î𝘯𝘵𝘳𝘦 𝘤𝘦𝘭𝘦 𝘥𝘰𝘶ă 𝘤𝘶𝘷𝘪𝘯𝘵𝘦, ș𝘪 𝘴ă 𝘯𝘶 𝘭𝘦 𝘢𝘮𝘦𝘴𝘵𝘦𝘤𝘪, 𝘢𝘭𝘵𝘧𝘦𝘭 𝘯𝘶 𝘷𝘦𝘪 𝘱𝘶𝘵𝘦𝘢 î𝘯ț𝘦𝘭𝘦𝘨𝘦 𝘴𝘢𝘶 𝘳𝘦ț𝘪𝘯𝘦 𝘤𝘰𝘳𝘦𝘤𝘵 𝘯𝘪𝘤𝘪 𝘶𝘯𝘶𝘭, 𝘯𝘪𝘤𝘪 𝘤𝘦𝘭ă𝘭𝘢𝘭𝘵; 𝘥𝘦 𝘧𝘢𝘱𝘵, 𝘤𝘩𝘪𝘢𝘳 𝘥𝘢𝘤ă 𝘤𝘳𝘦𝘻𝘪 𝘤ă 𝘭𝘦 𝘢𝘪 𝘱𝘦 𝘢𝘮â𝘯𝘥𝘰𝘶ă, 𝘯𝘶 𝘷𝘦𝘪 𝘢𝘷𝘦𝘢 𝘯𝘪𝘤𝘪𝘶𝘯𝘢. 𝘚𝘶𝘣 𝘱𝘢𝘱𝘢𝘭𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦, 𝘯𝘶 𝘴-𝘢 î𝘯ț𝘦𝘭𝘦𝘴 𝘯𝘪𝘤𝘪𝘰𝘥𝘢𝘵ă 𝘤𝘦 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘢 𝘴𝘢𝘶 𝘓𝘦𝘨𝘦𝘢; 𝘯𝘪𝘤𝘪 𝘱𝘢𝘱𝘢, 𝘯𝘪𝘤𝘪 𝘵𝘰ț𝘪 î𝘯𝘷ăț𝘢ț𝘪𝘪 𝘴ă𝘪, 𝘤𝘢𝘳𝘥𝘪𝘯𝘢𝘭𝘪𝘪, 𝘦𝘱𝘪𝘴𝘤𝘰𝘱𝘪𝘪 ș𝘪 𝘶𝘯𝘪𝘷𝘦𝘳𝘴𝘪𝘵ăț𝘪𝘭𝘦 𝘯𝘶 𝘢𝘶 ș𝘵𝘪𝘶𝘵 𝘯𝘪𝘤𝘪𝘰𝘥𝘢𝘵ă 𝘤𝘶𝘮 𝘴ă 𝘥𝘪𝘧𝘦𝘳𝘦𝘯ț𝘪𝘦𝘻𝘦 𝘶𝘯𝘶𝘭 𝘥𝘦 𝘤𝘦𝘭ă𝘭𝘢𝘭𝘵 𝘴𝘢𝘶 𝘤𝘶𝘮 𝘴ă 𝘥𝘦𝘴𝘱𝘢𝘳𝘵ă î𝘯𝘷ăță𝘵𝘶𝘳𝘢 𝘓𝘦𝘨𝘪𝘪 𝘥𝘦 𝘤𝘦𝘢 𝘢 𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘦𝘪. 𝘗𝘳𝘪𝘯 𝘶𝘳𝘮𝘢𝘳𝘦, 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯ț𝘢 𝘭𝘰𝘳, 𝘤𝘩𝘪𝘢𝘳 ș𝘪 𝘢𝘵𝘶𝘯𝘤𝘪 𝘤â𝘯𝘥 𝘢𝘵𝘪𝘯𝘨𝘦 𝘱𝘶𝘯𝘤𝘵𝘦 𝘦𝘹𝘵𝘳𝘦𝘮𝘦, 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘰 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯ță 𝘵𝘶𝘳𝘤𝘦𝘢𝘴𝘤ă 𝘱𝘶𝘳ă, 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘴𝘦 𝘣𝘢𝘻𝘦𝘢𝘻ă 𝘯𝘶𝘮𝘢𝘪 𝘱𝘦 𝘭𝘪𝘵𝘦𝘳𝘢 𝘱𝘶𝘳ă 𝘢 𝘓𝘦𝘨𝘪𝘪 ș𝘪 𝘱𝘦 𝘢𝘤ț𝘪𝘶𝘯𝘪𝘭𝘦 𝘦𝘹𝘵𝘦𝘳𝘪𝘰𝘢𝘳𝘦, 𝘤𝘶𝘮 𝘢𝘳 𝘧𝘪: "𝘚ă 𝘯𝘶 𝘶𝘤𝘪𝘻𝘪", "𝘚ă 𝘯𝘶 𝘧𝘶𝘳𝘪" 𝘦𝘵𝘤.; 𝘦𝘪 𝘤𝘳𝘦𝘥 𝘤ă 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘴𝘶𝘧𝘪𝘤𝘪𝘦𝘯𝘵 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘓𝘦𝘨𝘦 𝘥𝘢𝘤ă 𝘯𝘶 𝘰𝘮𝘰𝘳𝘪 𝘤𝘶 𝘱𝘶𝘮𝘯𝘶𝘭, 𝘴𝘢𝘶 𝘥𝘢𝘤ă 𝘯𝘶 𝘧𝘶𝘳𝘪 𝘤𝘦𝘷𝘢 𝘥𝘦 𝘭𝘢 𝘤𝘪𝘯𝘦𝘷𝘢, ș𝘪 𝘢ș𝘢 𝘮𝘢𝘪 𝘥𝘦𝘱𝘢𝘳𝘵𝘦. 𝘉𝘢 𝘮𝘢𝘪 𝘮𝘶𝘭𝘵, 𝘦𝘪 𝘤𝘰𝘯𝘴𝘪𝘥𝘦𝘳ă 𝘤ă 𝘰 𝘢𝘴𝘵𝘧𝘦𝘭 𝘥𝘦 𝘱𝘪𝘦𝘵𝘢𝘵𝘦 𝘦𝘹𝘵𝘦𝘳𝘪𝘰𝘢𝘳ă 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘰 𝘥𝘳𝘦𝘱𝘵𝘢𝘵𝘦 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘤𝘰𝘯𝘵𝘦𝘢𝘻ă î𝘯 𝘧𝘢ț𝘢 𝘭𝘶𝘪 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶 𝘦𝘵𝘤. 𝘋𝘢𝘳 𝘰 𝘢𝘴𝘵𝘧𝘦𝘭 𝘥𝘦 î𝘯𝘷ăță𝘵𝘶𝘳ă ș𝘪 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯ță, 𝘤𝘩𝘪𝘢𝘳 𝘥𝘢𝘤ă 𝘧𝘢𝘱𝘵𝘦𝘭𝘦 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘣𝘶𝘯𝘦 ș𝘪 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪𝘵𝘦 𝘥𝘦 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶, 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘧𝘢𝘭𝘴ă ș𝘪 𝘪𝘯𝘤𝘰𝘳𝘦𝘤𝘵ă. 𝘗𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘤ă 𝘓𝘦𝘨𝘦𝘢 𝘤𝘦𝘳𝘦 𝘰 𝘥𝘳𝘦𝘱𝘵𝘢𝘵𝘦 𝘮𝘶𝘭𝘵 𝘮𝘢𝘪 î𝘯𝘢𝘭𝘵ă 𝘥𝘦𝘤â𝘵 𝘤𝘦𝘢 𝘥𝘦𝘳𝘪𝘷𝘢𝘵ă 𝘥𝘪𝘯 𝘷𝘪𝘳𝘵𝘶ț𝘪 𝘦𝘹𝘵𝘦𝘳𝘪𝘰𝘢𝘳𝘦 ș𝘪 𝘱𝘪𝘦𝘵𝘢𝘵𝘦. Î𝘯 𝘱𝘭𝘶𝘴, 𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘢 𝘥𝘦𝘴𝘱𝘳𝘦 𝘩𝘢𝘳 ș𝘪 𝘪𝘦𝘳𝘵𝘢𝘳𝘦𝘢 𝘱ă𝘤𝘢𝘵𝘦𝘭𝘰𝘳 𝘰 𝘴𝘶𝘣𝘮𝘪𝘯𝘦𝘢𝘻ă 𝘤𝘶 𝘵𝘰𝘵𝘶𝘭. 𝘋𝘦ș𝘪 𝘴ă 𝘯𝘶 𝘧𝘶𝘳𝘪, 𝘴ă 𝘯𝘶 𝘶𝘤𝘪𝘻𝘪 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘤𝘰𝘳𝘦𝘤𝘵 ș𝘪 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘤𝘦𝘳𝘶𝘵 𝘥𝘦 𝘓𝘦𝘨𝘦, 𝘵𝘰𝘵𝘶ș𝘪 𝘯𝘶 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘮𝘢𝘪 𝘮𝘶𝘭𝘵 𝘥𝘦𝘤â𝘵 𝘰 𝘱𝘪𝘦𝘵𝘢𝘵𝘦 𝘱ă𝘨â𝘯ă 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘯𝘶 𝘢𝘵𝘪𝘯𝘨𝘦 𝘥𝘳𝘦𝘱𝘵𝘢𝘵𝘦𝘢 𝘓𝘦𝘨𝘪𝘪. 𝘕𝘰𝘪, 𝘤𝘳𝘦ș𝘵𝘪𝘯𝘪𝘪, 𝘢𝘷𝘦𝘮 𝘰 î𝘯𝘷ăță𝘵𝘶𝘳ă 𝘥𝘪𝘧𝘦𝘳𝘪𝘵ă, 𝘱𝘦 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘚𝘧â𝘯𝘵𝘶𝘭 𝘗𝘢𝘷𝘦𝘭 𝘰 𝘧𝘢𝘤𝘦 𝘢𝘪𝘤𝘪 î𝘯𝘵𝘳𝘦 𝘓𝘦𝘨𝘦 ș𝘪 𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘦, 𝘢𝘥𝘪𝘤ă î𝘯𝘵𝘳𝘦 𝘧𝘢𝘱𝘵𝘦 ș𝘪 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯ță. 𝘋𝘦 𝘢𝘤𝘦𝘦𝘢, î𝘯𝘷ăță𝘵𝘶𝘳𝘢 𝘯𝘰𝘢𝘴𝘵𝘳ă 𝘵𝘳𝘦𝘣𝘶𝘪𝘦 𝘴ă 𝘧𝘪𝘦 𝘤𝘰𝘮𝘱𝘭𝘦𝘵 𝘥𝘪𝘧𝘦𝘳𝘪𝘵ă 𝘥𝘦 𝘤𝘦𝘢 𝘢 𝘦𝘷𝘳𝘦𝘪𝘭𝘰𝘳 ș𝘪 𝘢 𝘱ă𝘨â𝘯𝘪𝘭𝘰𝘳, 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦. 𝘗𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘤ă 𝘯𝘰𝘪 𝘴𝘶𝘯𝘵𝘦𝘮 𝘴𝘶𝘣 𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘦 ș𝘪 𝘯𝘶 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦, 𝘢ș𝘢 𝘤𝘶𝘮 𝘴𝘱𝘶𝘯𝘦 𝘗𝘢𝘷𝘦𝘭 𝘢𝘪𝘤𝘪: "Î𝘯𝘢𝘪𝘯𝘵𝘦 𝘤𝘢 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯ț𝘢 𝘴ă 𝘷𝘪𝘯ă, 𝘦𝘳𝘢𝘮 𝘱ă𝘻𝘪ț𝘪 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦". 𝘈𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵𝘢 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘰 𝘢𝘧𝘪𝘳𝘮𝘢ț𝘪𝘦 𝘱𝘶𝘵𝘦𝘳𝘯𝘪𝘤ă ș𝘪 𝘮𝘪𝘯𝘶𝘯𝘢𝘵ă, 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘤ă 𝘢𝘧𝘪𝘳𝘮ă 𝘤ă 𝘓𝘦𝘨𝘦𝘢 𝘢 𝘧𝘰𝘴𝘵 𝘥𝘰𝘢𝘳 𝘰 𝘦𝘵𝘢𝘱ă 𝘵𝘳𝘦𝘤ă𝘵𝘰𝘢𝘳𝘦 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘯𝘰𝘪, ș𝘪 𝘤ă 𝘯𝘶 𝘮𝘢𝘪 𝘴𝘶𝘯𝘵𝘦𝘮 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦. 𝘋𝘢𝘳 𝘤𝘪𝘯𝘦 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘢𝘤𝘦ș𝘵𝘪 𝘯𝘰𝘪, 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘯𝘶 𝘴𝘶𝘯𝘵𝘦𝘮 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦, 𝘤𝘪 𝘴𝘶𝘣 𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘦? 𝘕𝘶 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘦𝘷𝘳𝘦𝘪𝘪, 𝘤𝘢𝘳𝘦 î𝘯𝘤ă 𝘮𝘢𝘪 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦, 𝘯𝘪𝘤𝘪 𝘱ă𝘨â𝘯𝘪𝘪 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘯𝘶 𝘢𝘶 𝘧𝘰𝘴𝘵 𝘯𝘪𝘤𝘪𝘰𝘥𝘢𝘵ă 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦; 𝘢𝘤𝘦ș𝘵𝘪𝘢 𝘥𝘪𝘯 𝘶𝘳𝘮ă, 𝘤𝘢 ș𝘪 𝘤𝘦𝘪 𝘥𝘪𝘯𝘵â𝘪, 𝘷𝘰𝘳 𝘧𝘪 𝘫𝘶𝘥𝘦𝘤𝘢ț𝘪 𝘥𝘦 𝘓𝘦𝘨𝘦. 𝘊𝘳𝘦ș𝘵𝘪𝘯𝘪𝘪 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘢𝘤𝘦𝘪𝘢 𝘤𝘢𝘳𝘦, 𝘰𝘥𝘢𝘵ă 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦, 𝘢𝘤𝘶𝘮 𝘢𝘶 𝘧𝘰𝘴𝘵 𝘴𝘤𝘰ș𝘪 𝘥𝘦 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦 𝘱𝘳𝘪𝘯 𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘦. 𝘗𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘤ă 𝘤𝘳𝘦ș𝘵𝘪𝘯𝘪𝘪 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘢𝘤𝘦𝘭𝘢ș𝘪 𝘭𝘶𝘤𝘳𝘶 𝘤𝘶 𝘤𝘦𝘪 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘤𝘳𝘦𝘥 î𝘯 𝘏𝘳𝘪𝘴𝘵𝘰𝘴, 𝘢ș𝘢 𝘤𝘶𝘮 𝘢𝘧𝘪𝘳𝘮ă 𝘗𝘢𝘷𝘦𝘭 î𝘯 𝘙𝘰𝘮𝘢𝘯𝘪 3 ș𝘪 4, ș𝘪 𝘢𝘪𝘤𝘪 î𝘯 𝘎𝘢𝘭𝘢𝘵𝘦𝘯𝘪 3: "𝘊𝘦𝘪 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘤𝘳𝘦𝘥 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘧𝘪𝘪𝘪 𝘭𝘶𝘪 𝘈𝘷𝘳𝘢𝘢𝘮"; ș𝘪, 𝘢ș𝘢 𝘤𝘶𝘮 𝘴𝘱𝘶𝘯𝘦 𝘗𝘢𝘷𝘦𝘭 î𝘯 𝘙𝘰𝘮𝘢𝘯𝘪 10, "𝘊𝘳𝘪𝘴𝘵𝘰𝘴 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘴𝘧â𝘳ș𝘪𝘵𝘶𝘭 𝘓𝘦𝘨𝘪𝘪 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘥𝘳𝘦𝘱𝘵𝘢𝘵𝘦𝘢 𝘧𝘪𝘦𝘤ă𝘳𝘶𝘪𝘢 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘦". 𝘋𝘦𝘤𝘪, 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘤𝘭𝘢𝘳 𝘤ă 𝘤𝘳𝘦ș𝘵𝘪𝘯𝘪𝘪 𝘯𝘶 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦, 𝘤𝘪 𝘴𝘶𝘣 𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘦. 𝘈𝘤𝘶𝘮, 𝘤𝘦 î𝘯𝘴𝘦𝘢𝘮𝘯ă 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦? 𝘊𝘪𝘯𝘦 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦? 𝘌𝘴𝘵𝘦 𝘤𝘦𝘭 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘯𝘶 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘦 î𝘯 𝘏𝘳𝘪𝘴𝘵𝘰𝘴, 𝘤𝘪 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘦 𝘤ă 𝘱𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘧𝘪 𝘥𝘳𝘦𝘱𝘵 𝘱𝘳𝘪𝘯 𝘓𝘦𝘨𝘦𝘢 𝘭𝘶𝘪 𝘔𝘰𝘪𝘴𝘦, 𝘴ă 𝘴𝘦 𝘢𝘤𝘰𝘱𝘦𝘳𝘦 î𝘯𝘢𝘪𝘯𝘵𝘦𝘢 𝘭𝘶𝘪 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶 𝘤𝘶 𝘱𝘳𝘰𝘱𝘳𝘪𝘪𝘭𝘦 𝘧𝘢𝘱𝘵𝘦 ș𝘪 𝘮𝘦𝘳𝘪𝘵𝘦. 𝘈𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵𝘢 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘰 î𝘯𝘷ăță𝘵𝘶𝘳ă 𝘢ș𝘢 𝘥𝘦 𝘢𝘥â𝘯𝘤 î𝘯𝘳ă𝘥ă𝘤𝘪𝘯𝘢𝘵ă î𝘯 𝘪𝘯𝘪𝘮𝘢 𝘰𝘮𝘶𝘭𝘶𝘪 î𝘯𝘤â𝘵 𝘯𝘶 𝘱𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘧𝘪 𝘴𝘤𝘰𝘢𝘴ă 𝘤𝘶 𝘶ș𝘶𝘳𝘪𝘯ță; 𝘵𝘰ț𝘪 𝘰𝘢𝘮𝘦𝘯𝘪𝘪 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦. 𝘊𝘶 𝘵𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘢𝘤𝘦𝘴𝘵𝘦𝘢, 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘶𝘯 𝘭𝘶𝘤𝘳𝘶 𝘶𝘪𝘮𝘪𝘵𝘰𝘳 𝘤ă 𝘵𝘰ț𝘪 𝘰𝘢𝘮𝘦𝘯𝘪𝘪, 𝘤𝘩𝘪𝘢𝘳 𝘥𝘢𝘤ă 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦 ș𝘪 𝘢𝘶 î𝘯𝘷ăță𝘵𝘶𝘳𝘢 𝘓𝘦𝘨𝘪𝘪 î𝘯 𝘴â𝘯𝘨𝘦𝘭𝘦 𝘭𝘰𝘳, 𝘵𝘰𝘵𝘶ș𝘪 𝘴𝘦 î𝘮𝘱𝘰𝘵𝘳𝘪𝘷𝘦𝘴𝘤 𝘓𝘦𝘨𝘪𝘪 ș𝘪 𝘯𝘶 𝘰 𝘱𝘰𝘵 î𝘮𝘱𝘭𝘪𝘯𝘪; 𝘥𝘦 𝘢𝘤𝘦𝘦𝘢, 𝘧𝘪𝘦𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘤𝘰𝘯𝘥𝘢𝘮𝘯𝘢𝘵 𝘥𝘦 𝘓𝘦𝘨𝘦 ș𝘪 𝘮𝘰𝘢𝘳𝘦 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦. 𝘈𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵𝘢 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘴𝘵𝘢𝘳𝘦𝘢 𝘰𝘮𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦, 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘴𝘦 î𝘯𝘵𝘪𝘯𝘥𝘦 𝘱𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘵𝘰𝘵, 𝘱𝘦𝘴𝘵𝘦 î𝘯𝘵𝘳𝘦𝘢𝘨𝘢 𝘭𝘶𝘮𝘦 ș𝘪 𝘵𝘰ț𝘪 𝘰𝘢𝘮𝘦𝘯𝘪𝘪 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦, 𝘤𝘩𝘪𝘢𝘳 𝘥𝘢𝘤ă 𝘯𝘶 ș𝘵𝘪𝘶 ș𝘪 𝘯𝘶 î𝘯ț𝘦𝘭𝘦𝘨 𝘤ă 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦. 𝘈𝘴𝘵𝘢 𝘴𝘦 î𝘯𝘵â𝘮𝘱𝘭ă 𝘤â𝘯𝘥 𝘵𝘳ă𝘪𝘦𝘴𝘤 ș𝘪 𝘮𝘰𝘳 𝘧ă𝘳ă 𝘏𝘳𝘪𝘴𝘵𝘰𝘴 ș𝘪 𝘧ă𝘳ă 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯ță. 𝘋𝘢𝘳 𝘤𝘶𝘮 ș𝘪 𝘤â𝘯𝘥 𝘴𝘶𝘯𝘵𝘦𝘮 𝘴𝘤𝘰ș𝘪 𝘥𝘦 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦 ș𝘪 𝘢𝘥𝘶ș𝘪 𝘴𝘶𝘣 𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘦? 𝘚𝘧â𝘯𝘵𝘶𝘭 𝘗𝘢𝘷𝘦𝘭 𝘳ă𝘴𝘱𝘶𝘯𝘥𝘦 𝘢𝘪𝘤𝘪: "Î𝘯𝘢𝘪𝘯𝘵𝘦 𝘤𝘢 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯ț𝘢 𝘴ă 𝘷𝘪𝘯ă, 𝘦𝘳𝘢𝘮 𝘱ă𝘻𝘪ț𝘪 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦". 𝘈𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵𝘢 î𝘯𝘴𝘦𝘢𝘮𝘯ă 𝘤ă 𝘢𝘵𝘶𝘯𝘤𝘪 𝘤â𝘯𝘥 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯ț𝘢 î𝘯 𝘏𝘳𝘪𝘴𝘵𝘰𝘴 𝘷𝘪𝘯𝘦 î𝘯 𝘪𝘯𝘪𝘮ă ș𝘪 𝘤𝘪𝘯𝘦𝘷𝘢 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘦 𝘤ă 𝘏𝘳𝘪𝘴𝘵𝘰𝘴 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘋𝘰𝘮𝘯𝘶𝘭 ș𝘪 𝘔â𝘯𝘵𝘶𝘪𝘵𝘰𝘳𝘶𝘭 𝘴ă𝘶, 𝘢𝘵𝘶𝘯𝘤𝘪 î𝘯 𝘢𝘤𝘦𝘭 𝘮𝘰𝘮𝘦𝘯𝘵, 𝘦𝘭 𝘦𝘴𝘵𝘦 î𝘯 𝘢𝘧𝘢𝘳𝘢 𝘓𝘦𝘨𝘪𝘪 ș𝘪 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘶𝘯 𝘰𝘮 𝘭𝘪𝘣𝘦𝘳; 𝘓𝘦𝘨𝘦𝘢 𝘯𝘶 𝘮𝘢𝘪 𝘢𝘳𝘦 𝘢𝘶𝘵𝘰𝘳𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦 𝘢𝘴𝘶𝘱𝘳𝘢 𝘭𝘶𝘪, 𝘥𝘦𝘰𝘢𝘳𝘦𝘤𝘦 𝘯𝘶 𝘮𝘢𝘪 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦. 𝘐𝘢𝘵ă 𝘤â𝘵 𝘥𝘦 𝘴𝘪𝘮𝘱𝘭𝘶 𝘴𝘦 î𝘯𝘵â𝘮𝘱𝘭ă 𝘢𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵ă 𝘴𝘤𝘩𝘪𝘮𝘣𝘢𝘳𝘦: 𝘢𝘤𝘰𝘭𝘰 𝘶𝘯𝘥𝘦 𝘦𝘹𝘪𝘴𝘵ă 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯ț𝘢, 𝘢𝘤𝘰𝘭𝘰 𝘯𝘶 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘓𝘦𝘨𝘦, ș𝘪 𝘢𝘤𝘰𝘭𝘰 𝘶𝘯𝘥𝘦 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘓𝘦𝘨𝘦, 𝘯𝘶 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯ță. 𝘋𝘦𝘤𝘪, 𝘤â𝘯𝘥 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯ț𝘢 î𝘯 𝘏𝘳𝘪𝘴𝘵𝘰𝘴 𝘷𝘪𝘯𝘦, 𝘓𝘦𝘨𝘦𝘢 î𝘯𝘤𝘦𝘵𝘦𝘢𝘻ă ș𝘪 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘢𝘯𝘶𝘭𝘢𝘵ă; 𝘪𝘯𝘷𝘦𝘳𝘴, 𝘤â𝘯𝘥 𝘓𝘦𝘨𝘦𝘢 𝘷𝘪𝘯𝘦, 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯ț𝘢 î𝘯𝘤𝘦𝘵𝘦𝘢𝘻ă ș𝘪 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘢𝘯𝘶𝘭𝘢𝘵ă. 𝘈𝘤𝘦𝘴𝘵𝘦𝘢 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘥𝘰𝘶ă 𝘴𝘵ă𝘳𝘪 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘯𝘶 𝘱𝘰𝘵 𝘤𝘰𝘦𝘹𝘪𝘴𝘵𝘢 î𝘯 𝘢𝘤𝘦𝘭𝘢ș𝘪 𝘭𝘰𝘤; 𝘰𝘳𝘪𝘶𝘯𝘥𝘦 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯ț𝘢, 𝘢𝘤𝘰𝘭𝘰 𝘯𝘶 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘓𝘦𝘨𝘦𝘢, ș𝘪 𝘷𝘪𝘤𝘦𝘷𝘦𝘳𝘴𝘢. 𝘋𝘦 𝘢𝘤𝘦𝘦𝘢, 𝘤𝘳𝘦ș𝘵𝘪𝘯𝘪𝘪 𝘵𝘳𝘦𝘣𝘶𝘪𝘦 𝘴ă 𝘧𝘪𝘦 𝘤𝘰𝘯ș𝘵𝘪𝘦𝘯ț𝘪 𝘤ă 𝘢𝘶 𝘧𝘰𝘴𝘵 𝘴𝘤𝘰ș𝘪 𝘥𝘦 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦 𝘱𝘳𝘪𝘯 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯ță, ș𝘪 𝘴ă 𝘯𝘶 𝘮𝘢𝘪 𝘵𝘳ă𝘪𝘢𝘴𝘤ă 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦, 𝘤𝘪 𝘴𝘶𝘣 𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘦, 𝘢ș𝘢 𝘤𝘶𝘮 𝘴𝘱𝘶𝘯𝘦 𝘗𝘢𝘷𝘦𝘭 𝘢𝘪𝘤𝘪. 𝘋𝘢𝘳, 𝘴ă 𝘷𝘦𝘥𝘦𝘮 𝘢𝘤𝘶𝘮 𝘤𝘦 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘴𝘶𝘣 𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘦, ș𝘪 𝘤𝘪𝘯𝘦 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘢𝘤𝘦𝘭𝘢. 𝘈 𝘧𝘪 𝘴𝘶𝘣 𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘦 î𝘯𝘴𝘦𝘢𝘮𝘯ă 𝘴ă 𝘤𝘳𝘦𝘻𝘪 î𝘯 𝘏𝘳𝘪𝘴𝘵𝘰𝘴 ș𝘪 𝘴ă 𝘢𝘪 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯ță î𝘯 𝘌𝘭; 𝘤ă 𝘌𝘭 𝘢 𝘷𝘦𝘯𝘪𝘵 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘵𝘪𝘯𝘦, 𝘢 𝘮𝘶𝘳𝘪𝘵 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘵𝘪𝘯𝘦 ș𝘪 𝘢 î𝘯𝘷𝘪𝘢𝘵 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘵𝘪𝘯𝘦, 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘢-ț𝘪 𝘮â𝘯𝘵𝘶𝘪 𝘴𝘶𝘧𝘭𝘦𝘵𝘶𝘭 𝘵ă𝘶 𝘥𝘦 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦, 𝘱ă𝘤𝘢𝘵 ș𝘪 𝘮𝘰𝘢𝘳𝘵𝘦. 𝘈𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵𝘢 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯ț𝘢 𝘤𝘢𝘳𝘦 î𝘭 𝘧𝘢𝘤𝘦 𝘱𝘦 𝘰𝘮 𝘭𝘪𝘣𝘦𝘳 ș𝘪 î𝘭 𝘴𝘤𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘥𝘦 𝘴𝘶𝘣 𝘓𝘦𝘨𝘦; 𝘢𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵𝘢 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘭𝘪𝘣𝘦𝘳𝘵𝘢𝘵𝘦𝘢 𝘤𝘳𝘦ș𝘵𝘪𝘯ă 𝘥𝘦 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘴𝘱𝘶𝘯𝘦 𝘗𝘢𝘷𝘦𝘭 î𝘯 𝘎𝘢𝘭𝘢𝘵𝘦𝘯𝘪 5: "𝘊𝘳𝘪𝘴𝘵𝘰𝘴 𝘯𝘦-𝘢 𝘦𝘭𝘪𝘣𝘦𝘳𝘢𝘵 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘭𝘪𝘣𝘦𝘳𝘵𝘢𝘵𝘦; 𝘴𝘵𝘢𝘪 𝘥𝘦𝘤𝘪 𝘵𝘢𝘳𝘦 ș𝘪 𝘯𝘶 𝘵𝘦 𝘭𝘦𝘨𝘢 𝘪𝘢𝘳ăș𝘪 𝘥𝘦 𝘫𝘶𝘨𝘶𝘭 𝘳𝘰𝘣𝘪𝘦𝘪" 𝘦𝘵𝘤. 𝘈𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵𝘢 î𝘯𝘴𝘦𝘢𝘮𝘯ă 𝘴ă 𝘵𝘳ă𝘪𝘦ș𝘵𝘪 𝘴𝘶𝘣 𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘦, 𝘢𝘥𝘪𝘤ă 𝘴ă 𝘵𝘳ă𝘪𝘦ș𝘵𝘪 𝘭𝘪𝘣𝘦𝘳 ș𝘪 𝘴ă𝘯ă𝘵𝘰𝘴, 𝘧ă𝘳ă 𝘢 𝘵𝘦 𝘵𝘦𝘮𝘦 𝘥𝘦 𝘱ă𝘤𝘢𝘵, 𝘮𝘰𝘢𝘳𝘵𝘦 𝘴𝘢𝘶 𝘪𝘢𝘥, 𝘤𝘪 𝘴ă 𝘵𝘦 𝘣𝘶𝘤𝘶𝘳𝘪 𝘥𝘦 𝘩𝘢𝘳𝘶𝘭 𝘭𝘶𝘪 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶 ș𝘪 𝘥𝘦 𝘱𝘳𝘰𝘮𝘪𝘴𝘪𝘶𝘯𝘪𝘭𝘦 𝘚𝘢𝘭𝘦 𝘧ă𝘤𝘶𝘵𝘦 î𝘯 𝘏𝘳𝘪𝘴𝘵𝘰𝘴. 𝘈𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵𝘢 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘴𝘵𝘢𝘳𝘦𝘢 ș𝘪 𝘴𝘵𝘢𝘳𝘦𝘢 𝘯𝘰𝘢𝘴𝘵𝘳ă 𝘴𝘶𝘣 𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘦, î𝘯 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘯𝘶 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘧𝘳𝘪𝘤ă, 𝘤𝘰𝘯𝘥𝘢𝘮𝘯𝘢𝘳𝘦 𝘴𝘢𝘶 𝘮𝘰𝘢𝘳𝘵𝘦, 𝘤𝘪 𝘱𝘢𝘤𝘦, 𝘣𝘶𝘤𝘶𝘳𝘪𝘦 ș𝘪 𝘷𝘪𝘢ță 𝘷𝘦ș𝘯𝘪𝘤ă. 𝘈ș𝘢𝘥𝘢𝘳, 𝘢𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵𝘢 𝘦𝘴𝘵𝘦 î𝘯𝘷ăță𝘵𝘶𝘳𝘢 𝘚𝘧â𝘯𝘵𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘗𝘢𝘷𝘦𝘭, 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘧𝘢𝘤𝘦 𝘰 𝘥𝘪𝘧𝘦𝘳𝘦𝘯ț𝘪𝘦𝘳𝘦 𝘢𝘵â𝘵 𝘥𝘦 𝘱𝘳𝘦𝘤𝘪𝘴ă ș𝘪 𝘪𝘮𝘱𝘰𝘳𝘵𝘢𝘯𝘵ă î𝘯𝘵𝘳𝘦 𝘓𝘦𝘨𝘦 ș𝘪 𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘦, î𝘯𝘵𝘳𝘦 𝘧𝘢𝘱𝘵𝘦 ș𝘪 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯ță, 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘯𝘶 𝘵𝘳𝘦𝘣𝘶𝘪𝘦 𝘯𝘪𝘤𝘪𝘰𝘥𝘢𝘵ă 𝘴ă 𝘧𝘪𝘦 𝘯𝘦𝘨𝘭𝘪𝘫𝘢𝘵ă 𝘴𝘢𝘶 𝘶𝘪𝘵𝘢𝘵ă 𝘥𝘦 𝘤𝘳𝘦ș𝘵𝘪𝘯𝘪. 𝘗𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘤ă 𝘢𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵𝘢 𝘦𝘴𝘵𝘦 î𝘯𝘷ăță𝘵𝘶𝘳𝘢 𝘱𝘳𝘪𝘯𝘤𝘪𝘱𝘢𝘭ă ș𝘪 𝘤𝘦𝘢 𝘮𝘢𝘪 î𝘯𝘢𝘭𝘵ă î𝘯 𝘤𝘳𝘦ș𝘵𝘪𝘯𝘪𝘴𝘮, 𝘤𝘢𝘳𝘦 î𝘪 𝘧𝘢𝘤𝘦 𝘱𝘦 𝘤𝘳𝘦ș𝘵𝘪𝘯𝘪 𝘴ă 𝘧𝘪𝘦 𝘤𝘳𝘦ș𝘵𝘪𝘯𝘪 ș𝘪 𝘴ă 𝘴𝘦 𝘥𝘦𝘰𝘴𝘦𝘣𝘦𝘢𝘴𝘤ă 𝘥𝘦 𝘦𝘷𝘳𝘦𝘪 ș𝘪 𝘱ă𝘨â𝘯𝘪; ș𝘪 𝘢𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵𝘢 𝘦𝘴𝘵𝘦 î𝘯𝘷ăță𝘵𝘶𝘳𝘢 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘵𝘳𝘦𝘣𝘶𝘪𝘦 𝘴ă 𝘧𝘪𝘦 𝘱𝘳𝘦𝘥𝘪𝘤𝘢𝘵ă ș𝘪 𝘱𝘳𝘰𝘱𝘰𝘷ă𝘥𝘶𝘪𝘵ă 𝘮𝘦𝘳𝘦𝘶 î𝘯 𝘉𝘪𝘴𝘦𝘳𝘪𝘤ă, 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘤𝘢 𝘰𝘢𝘮𝘦𝘯𝘪𝘪 𝘴ă ș𝘵𝘪𝘦 𝘤𝘪𝘯𝘦 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘦𝘪 ș𝘪 𝘤𝘶𝘮 𝘴ă 𝘵𝘳ă𝘪𝘢𝘴𝘤ă î𝘯 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯ță ș𝘪 𝘭𝘪𝘣𝘦𝘳𝘵𝘢𝘵𝘦 𝘤𝘳𝘦ș𝘵𝘪𝘯ă, 𝘱𝘰𝘵𝘳𝘪𝘷𝘪𝘵 𝘤𝘶𝘷𝘪𝘯𝘵𝘦𝘭𝘰𝘳 𝘭𝘶𝘪 𝘗𝘢𝘷𝘦𝘭 𝘢𝘪𝘤𝘪. 𝘈𝘮𝘪𝘯. Împlinirea poruncii lui Dumnezeu nu este văzută de Luther ca o trăire prin fapte sau o mântuire prin fapte ci o parte a credinței „care nu trebuie neglijată”. Evanghelia are și ea porunci care trebuiesc împlinite „să trăiască în credință”, are har și are mântuire. Mântuirea nu este premiul respectării poruncilor însă cel neprihănit își trăiește credința. Aceasta este opinia lutherană corectă. Biserica Lutherană Liberă condamnă public denaturarea adevărului istoric șiîndeamnă pe cei care doresc să facă parte dintr-o biserică lutherană reală în care nu primează criteriul etnic, să respingă minciunile promovate de misionarii care uzurpă în media această denumire.𝐓𝐫𝐚𝐧𝐳𝐢ț𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐀𝐟𝐢𝐫𝐦𝐚ț𝐢𝐚 𝐥𝐮𝐢 𝐋𝐮𝐭𝐡𝐞𝐫 „𝘰𝘮𝘶𝘭 𝘯𝘶 𝘱𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘱𝘳𝘪𝘯 𝘱𝘳𝘰𝘱𝘳𝘪𝘢 𝘱𝘶𝘵𝘦𝘳𝘦 𝘴ă 𝘳𝘦𝘴𝘱𝘦𝘤𝘵𝘦 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪𝘭𝘦 𝘭𝘶𝘪 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶...𝘭𝘶𝘤𝘳𝘶𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪𝘵𝘦 𝘥𝘦 𝘏𝘳𝘪𝘴𝘵𝘰𝘴” 𝐥𝐚 𝐦𝐢𝐧𝐜𝐢𝐮𝐧𝐚 „𝘌𝘷𝘢𝘯𝘨𝘩𝘦𝘭𝘪𝘢 𝘯𝘶 𝘢𝘳𝘦 𝘱𝘰𝘳𝘶𝘯𝘤𝘪, 𝘐𝘴𝘶𝘴 𝘢 𝘱𝘳𝘦𝘥𝘪𝘤𝘢𝘵 𝘓𝘦𝘨𝘦𝘢” În ultima vreme asist uluită cum foarte vocal, sub titlul misionar al unei biserici americane ca...See more
May 10, 23:181 1Betina Müller likes this
May 11, 0:17Și fr @Marius Leontiuc a atras atenția, chiar acest grup de aceea l-a creat. Cred că ei, LCMS și germanii au înțeles greșit intenția de expresie a lui Luther. L-au calvinizat un pic0 0 0You need to sign in to comment -
Marius Leontiuc uploaded 1 new photo to Newsfeed Photos albumAm purtat o discuție cu unul din pastorii LCMS. Eu nu cred că opiniile lui sunt și cele ale LCMS. Am blurat numele și fotografia. vă arăt aici ce susține acest domn în disputa care o are cu mine în fotografie. Potrivit Romani 10:4 Hristos este sfârșitul Legii. Potrivit acestui pastor LCMS, Legea nu a încetat ci doar efectul condamnatoriu. Potrivit Luca16:16, Isus a statuat în calitate de Dumnezeu „Legea și prorocii numai până la Ioan de atunci se predică numai Evanghelia” Dar acest pastor susține că „Isus a completat Legea cu porunci, a predicat tot Legea”. Acești indivizi se autodenumesc lutherani, ne atacă, se duelează cu noi căutând ca prin citate umaniste sau chiar scrieri ale Reformatorilor să rescrie Noul testament.Am purtat o discuție cu unul din pastorii LCMS. Eu nu cred că opiniile lui sunt și cele ale LCMS. Am blurat numele și fotografia. vă arăt aici ce susține acest domn în disputa care o are cu mine în fotografie. Potrivit Romani 10:4 Hristos este sfârșitul Legii. Potrivit acestui pastor LCMS, Legea nu...See more
Apr 29, 15:263 1TOTH IUDITHA EDITH likes this
Apr 29, 15:35Dar nu Luther scria că Noul Testament este Norma Normelor? Dacă este norma supremă, este ca la Sfânta Cină, cuvântul „este” înseamnă „este”. Eu trag concluzia „Hristos este sfârșitul Legii” înseamnă că este sfârșitul ei. Nu cred că înseamnă doar sfârșitul efectului ei nu știu de care. Pastorul respectiv să mai ia niște ore de cursuri. Așa pot fi mulți amăgiți de falși lutherani. Imaginea aceasta este cât o mie de cuvinte.Dar nu Luther scria că Noul Testament este Norma Normelor? Dacă este norma supremă, este ca la Sfânta Cină, cuvântul „este” înseamnă „este”. Eu trag concluz...See more0 0 0
Apr 29, 16:15Văd și eu o altă ciudățenie în imaginea aceasta. „Luther spune că Legăa rămâne unealta prin care Duhul Sfânt...”
Frate Marius, nu ai citit tu din cartea Galateni 5 cu strofa 18, la slujbă că „Dacă sunteți în Duhul nu sunteți sub Lege” iar „cei ce s-au lipit de Lege sunt despărțiți de Hristos”.Văd și eu o altă ciudățenie în imaginea aceasta. „Luther spune că Legăa rămâne unealta prin care Duhul Sfânt...”
Frate Marius, nu ai citit tu din car...See more0 0 0Edited Apr 29, 16:17 Show edit history
Apr 29, 17:29A nu se înțelege că noi facem aici un „Hate Speech”. Este foarte clar că Luther este falsificat de unele secte. Este și mai clar că Biserica Protestantă Evanghelică oferă o înțelegere pertinentă și reală a lui Martin Luther. Cred că abordări de acest gen țintit, pot aduce lumină. Și eu cred că Luther s-a supus Evangheliei și nu a rescris-o. Un Luther care aduce ceva opus textelor biblice arătate, e un Luther negat, un fals al acțiunilor anti-reformei. Este pertinent și drept să avem o asemenea concluzie.
A nu se înțelege că noi facem aici un „Hate Speech”. Este foarte clar că Luther este falsificat de unele secte. Este și mai clar că Biserica Protestantă Eva...See more0 0 0You need to sign in to comment
Apr 27, 12:570 0
TOTH IUDITHA EDITH uploaded 1 new photo to Newsfeed Photos albumLutheranismul real are două trăsături fidele: caută comuniune cu cei care recunosc pe Hristos ca Domn, caută comuniune și unificare cu alți lutherani și menține constant Evanghelia ca o autoritate scrisă, sub principiul SOLA SCRIPTURA. Lutheranismul fals are și el două trăsături: Nu suportă comuniunea ci propagă un concept contrar unității hristice: Closed community. Apoi lutheranismul fals și mincinos nu acceptă Evanghelia ca autoritate ci caută suprimarea sa prin citatele reformatorilor, scoase din context întodeauna cu putere de eclipsare a Bibliei. Să ne ferim de cei care pretind un asemenea lutheranism, falsificat.
Status last edited Apr 25, 9:34 (History)Lutheranismul real are două trăsături fidele: caută comuniune cu cei care recunosc pe Hristos ca Domn, caută comuniune și unificare cu alți lutherani și menține constant Evanghelia ca o autoritate scrisă, sub principiul SOLA SCRIPTURA. Lutheranismul fals are și el două trăsături: Nu suportă comuni...See more
Apr 25, 9:320 0
Raised EUR0 of EUR1000000
Sustinem financiar Conventia Protestantă Evanghelică
You can't view this page due to limited permissions
WEB DESIGN and WEB DEVELOPER :
Leontiuc Marius Sebastian -
coder 2012 - 2019
